Gerar 2017 – primul 21k al anului

A trecut ceva de atunci, am tot tras de timp cu povestea, dar acum m-a reapucat pofta de povești 😁

Medalia Gerar 2017

Ce prilej mai bun de a testa antrenamentul de iarnă decât semi-maratonul de pe 28 ianuarie din complexul Universității Politehnice din București. E deja la a 6-a ediție, dar pentru mine a fost prima participare. Cursa de 21km de la Gerar are o caracteristică aparte și anume faptul că se aleargă în echipă de trei persoane care trebuie să fie pe tot parcursul traseului împreună și, evident, să treacă linia de sosire împreună. Așa că totul se reduce la “veriga cea mai slabă”. Bine, dacă vrei, e vorba de companie, altruism, motivare, efort de echipă, prieteni, experiență inedită, încurajări și alte chestii de-astea care sună frumos. Dar până la urmă toată lumea care își face echipă se gândește la veriga cea mai slabă.

Ei bine, eu n-aveam echipă. Și printr-o recomandare am ajuns într-una. Îi cunoșteam pe amândoi de dinainte, adică știam că aleargă mai bine…muult mai bine. Eu mi-am facut datoria și le-am spus de la început că eu…așa mai încetuț, mai repede, mai pe loc…dar ca îmi dau silința. Țin minte și acum, pentru că e interesant pentru ce s-a întâmplat la cursă, mi-a zis Cristi: “Stai liniștit, nu vrem să facem vreun record ceva, alergăm și noi așa lejer, ca de început de sezon, nu-ți face griji că totul e în regulă.”

Așadar să vă prezint echipa: Cristi și Ilie. Pe amândoi i-am cunoscut la Transfier, anul trecut. Ulterior am văzut că avem și prieteni comuni din “branșă” 🙂 În orice caz, oameni ca lumea, săritori (nu cu prăjina), alergători buni buni.

Soimii patriei la inceput

Înainte de start ne întâlnim și cu cealaltă echipă, unde era Bogdan și Manuel, cei care m-au “recomandat” în această echipă. Din discuții despre care echipă o să fie mai rapidă și povești demotivante pentru adversar am început să-mi pun niște întrebări:

  • Oare de ce am ajuns în echipa asta? Care a vrut să scape de mine? 🙂
  • Că sunt veriga slabă era clar, dar oare a fost un târg de genul: luați voi veriga asta slabă pentru că noi avem deja pe cineva mai bun?
  • Care dintre verigile cele mai slabe era mai slabă: eu sau cel din echipa lor?
  • Și cea mai importantă: oamenii ăștia chiar vor să facă o întrecere între echipele astea?

Bun, acum o competiție prietenească nu strică niciodată…până la urmă ăsta era un concurs, cu timp, clasament, etc. Dar din discuțiile inițiale eu am fost asigurat că o să fie ceva lejer, să ne dezmorțim, să începem sezonul cu bine, bla bla bla :)))

Și ne ducem la linia de start. Ilie zice: hai să stăm mai în față ca să nu ne călcăm în picioare la început cu toți oamenii. Mda, zic eu…o idee bună…dacă vrei să alergi repede spre foarte repede :)) Dar cum eram invitat în echipa lor, nu prea aveam ce comenta. Și cum-necum ne-am așezat nu chiar în prima linie dar undeva pe-acolo, a doua sau a treia.

Începe concursul și primul obiectiv era: ține-te după Ilie. Și o ia Ilie din loc și fuge și fuge…îi vedeam tălpile cum se ridicau către șezut. Omul ăsta e pus pe lucruri mari. Tot la 20 de metri se uita în spate să vadă dacă venim. Bine, Cristi ar fi mers dar era un fel de legătură între Ilie și mine, un middle-man. Primul kilometru a trecut cu ceva de genul 4:43min/km, un fel de rachetă pentru mine. Al doilea la fel, 4:50min/km. Atunci le-am zis băieților că e ok cum mergem…dar dacă vor să și terminăm cursa cu toții am putea s-o luăm puțin mai încet. Și apoi am continuat cu un 5:30min/km constant. Aveam de facut 6 ture de 3.5km fiecare în complexul Politehnicii. Primele două ture au trecut relativ ușor și repede.

Apoi au început încurajările, lucrul la psihic, la moral. Aici s-a ocupat Cristi de mine. Ilie era deschizătorul de drumuri…câteodată mai alerga și cu spatele ca să nu se plictisească. Ca să spicuiesc câteva din frazele motivaționale:

  • Când mergeam cu trebuie: Bravo, e bine, alergi bine, ritmul ăsta e perfect, așa trebuie!
  • Când o lăsam mai moale: Acum o să alergăm o bucată mai rapid puțin, următorul kilometru îl facem la viteză mai mare ca să rupem monotonia :)))
  • Când eram pe aleea principală și ne intersectam cu cealaltă echipă: Haideți acum să băgăm tare să mărim distanța la fiecare tură, să le fie ciudă.
  • Tot când eram pe alee: Băi, când ne intersectăm cu ăștia, capul sus, spatele drept, privirea în față, seriosi, concentrati la alergare, tehnică perfectă, îi facem la psihic.
  • Legate de tehnică: La urcare păstrăm viteza, faci pași mai mici dar mai rapid, mărești ritmul / La coborâre pasul mare, lași corpul să meargă din inerție, bagi viteză
  • Hardcore motivation: Tura asta o facem pentru copilul tău, că parcă am vazut că ai un copil. Zic eu: “Am doi”. Perfect, tura asta pentru unul și următoarea pentru celălalt. Cum îi cheamă, câți ani au…etc etc. Și apoi din alea: Hai că așa trebuie să fie un tată…un exemplu pentru copiii lui, să le arăți un stil de viață sănătos, etc etc :))
  • Din ciclul “fiecare secundă contează”: Nu ne oprim la alimentare, tu fugi în continuare și îți aduc eu un pahar cu apă…îl bei din alergare / Hai leagă șireturile alea odată…hai că uite vin din spate alții…mai ai mult la șireturile alea? Hai acum rapid să recuperăm secundele astea, bagă bagă bagă! / Acum la final facem un sprint să trecem linia de finish în glorie

Nu toate au funcționat. Unele într-o măsură mai mare, altele într-o măsură mai mică. Dar, ce e important, e că a reușit cumva să mă țină în priză tot timpul și nu a renunțat la tehnicile astea deloc, fie că reacționam fie că nu. Pe lângă toate astea aveam și eu curiozitatea să văd cât pot să alerg, dacă pot să alerg mai repede, dacă rezist la ritmul ăla. În plus era și competiția asta de ultim moment între echipe, cu distanța dintre noi care se tot mărea la fiecare tură. Și dacă tot eram veriga mai slabă din echipă noastră, măcar să fiu cel mai bun dintre verigile slabe 🙂

Gerar 2017

Așa că am reușit marea performanță să termin 21km sub 2 ore, mai exact în 1:54, cu un pace de 5:23min/km și cu o mare satisfacție! Mii de mulțumiri “iepurelui” Ilie și motivatorului Cristi! Dacă mai stau pe lângă ei cred că o să mă mai învețe și altele, sunt oameni de nota 10! Mersi băieți!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *