Şi ceva ce nu credeam că se va întâmpla foarte curând a venit mai repede decât mă aşteptam. Au trecut 7 luni de la primul maraton, cel de la Lisabona, dar de fapt doar vreo două până m-am decis să mă înscriu la următorul. După experienţa de anul trecut aveam o revanşă de luat, de îmbunătăţit atât timpul cât şi modul în care parcurg cursa. Continue reading
Ready to rumble!
O mica reclama la Romania
Lisabona, 2 Octombrie 2016. Și a trecut și primul maraton. Și a fost lung, deși distanța e binecunoscută. Dar timpul poate varia semnificativ între așteptări și realitate. Chiar și atunci când așteptările sunt destul de realiste. Am avut nevoie de 5 ore si 51 de minute și de chin fizic și psihic pentru a obține ”trofeul”. Am așteptat să treacă mai multe zile de la finish ca să-mi pot da seama ce (mi) s-a întâmplat și în primul rând, de fapt, să am timp să scriu povestea. Așadar, să vă povestesc 🙂 Continue reading
Și cumva am reușit să fac și pasul ăsta… Cel puțin la nivel de hotărâre, nivel care până la urmă e cel mai important. Da, m-am înscris la primul meu maraton. Da, ăla lung…aha, da da, de 42 de kilometri și ceva, exact! Dupa ce inițial optasem pentru proba de semi. Lisabona, 2 Octombrie 2016. Cum s-a întâmplat asta? Păi…
Mă gândeam în ultima vreme ce să mai scriu. Cum nu am mai fost la nici un concurs din 28 Mai, aveam chef să scriu ceva și mă gândeam oare ce aș putea să povestesc. Și în timpul unei alergări, pentru că am ceva timp la dispoziție, mi-a venit o întrebare: da’ eu de ce alerg? Sau mai bine zis de ce îmi place să alerg? Sau…îmi place să alerg? Da, știu, o grămadă de întrebări existențiale. Ei și de-aici a mai fost nevoie de încă o alergare ca să-mi pun în ordine ideile.
Dar până la întrebările astea am trecut prin mai multe etape. Continue reading