Şi ceva ce nu credeam că se va întâmpla foarte curând a venit mai repede decât mă aşteptam. Au trecut 7 luni de la primul maraton, cel de la Lisabona, dar de fapt doar vreo două până m-am decis să mă înscriu la următorul. După experienţa de anul trecut aveam o revanşă de luat, de îmbunătăţit atât timpul cât şi modul în care parcurg cursa. Continue reading
A trecut ceva de atunci, am tot tras de timp cu povestea, dar acum m-a reapucat pofta de povești 😁
Medalia Gerar 2017
Ce prilej mai bun de a testa antrenamentul de iarnă decât semi-maratonul de pe 28 ianuarie din complexul Universității Politehnice din București. E deja la a 6-a ediție, dar pentru mine a fost prima participare. Cursa de 21km de la Gerar are o caracteristică aparte și anume faptul că se aleargă în echipă de trei persoane care trebuie să fie pe tot parcursul traseului împreună și, evident, să treacă linia de sosire împreună. Așa că totul se reduce la “veriga cea mai slabă”. Bine, dacă vrei, e vorba de companie, altruism, motivare, efort de echipă, prieteni, experiență inedită, încurajări și alte chestii de-astea care sună frumos. Dar până la urmă toată lumea care își face echipă se gândește la veriga cea mai slabă. Continue reading
După o pauză cam lungă…de aproape 5 luni, revin în forță cu o nouă postare. Demult mi-am tot propus să scriu și iată că în sfârșit a venit momentul. De fapt am forțat puțin inspirația, să vedem ce-o să iasă 😆
Buuun, de la primul maraton, ceea ce a însemnat și ultima postare, pe 9 Octombrie 2016, nu a mai avut loc nici un eveniment sportiv la care să particip. Primul a venit pe 28 Ianuarie 2017, pe numele lui Gerar. Dar în tot timpul ăsta nu am stat degeaba, am continuat munca de care m-am apucat în iulie 2016, adică să încerc în fiecare zi să fiu mai bun decât în cea anterioară. Ok ok…hai să zicem că granularitatea nu a rămas la nivel de zi…am hotărât totuși să mă compar la nivel săptămânal. Nu de alta dar programul de antrenament de care m-am apucat în Noiembrie e tot la nivel săptămânal. Și e mai ușor să te compari așa 😋 Continue reading
Ready to rumble!
O mica reclama la Romania
Lisabona, 2 Octombrie 2016. Și a trecut și primul maraton. Și a fost lung, deși distanța e binecunoscută. Dar timpul poate varia semnificativ între așteptări și realitate. Chiar și atunci când așteptările sunt destul de realiste. Am avut nevoie de 5 ore si 51 de minute și de chin fizic și psihic pentru a obține ”trofeul”. Am așteptat să treacă mai multe zile de la finish ca să-mi pot da seama ce (mi) s-a întâmplat și în primul rând, de fapt, să am timp să scriu povestea. Așadar, să vă povestesc 🙂 Continue reading
Pentru ce am venit! Photo by Bogdan Popa
Al doilea triatlon. Dar primul olimpic. Temeri: n-o să-l termin în timpul limită de 4ore30min; o să mă scoată din apă cu barca să poată pleca și ei acasă; ultimul înot în lac, de vreo 1500m, mi-a luat cam 1 ora 30min; o să fie greu la alergare pentru că 40km de bicicletă cu diferențe de nivel o să mă obosească prea tare; o să fiu ultimul; o să fiu ultimul și nici nu o să mă încadrez în timpul limită. Motivații: față de primul triatlon, din luna mai, sunt mai ușor cu măcar vreo 5kg; de două luni și jumătate alerg de 4 ori pe săptămână; mă pregătesc pentru maraton, adică pentru vreo 5 ore de mișcare; am fost la Colibița unde am înotat (vorba vine…mai mult am petrecut timp de calitate în apă) distanța de 1500m și ceva deci nu am probleme cu statul în apă pe perioade lungi de timp; bicicletă bună am; echipament bun am.
Și cumva am reușit să fac și pasul ăsta… Cel puțin la nivel de hotărâre, nivel care până la urmă e cel mai important. Da, m-am înscris la primul meu maraton. Da, ăla lung…aha, da da, de 42 de kilometri și ceva, exact! Dupa ce inițial optasem pentru proba de semi. Lisabona, 2 Octombrie 2016. Cum s-a întâmplat asta? Păi…
Mă gândeam în ultima vreme ce să mai scriu. Cum nu am mai fost la nici un concurs din 28 Mai, aveam chef să scriu ceva și mă gândeam oare ce aș putea să povestesc. Și în timpul unei alergări, pentru că am ceva timp la dispoziție, mi-a venit o întrebare: da’ eu de ce alerg? Sau mai bine zis de ce îmi place să alerg? Sau…îmi place să alerg? Da, știu, o grămadă de întrebări existențiale. Ei și de-aici a mai fost nevoie de încă o alergare ca să-mi pun în ordine ideile.
Dar până la întrebările astea am trecut prin mai multe etape. Continue reading
In primul rand nu sunt un mare sportiv, sunt mai degraba amator de sport sau mai bine spus de competitii sportive de weekend, de unde si numele blog-ului. Imi place atmosfera care se creeaza in jurul unui astfel de eveniment, lume multa, muzica de cele mai multe ori buna, zonele de start/finish cu forfota specifica, intalnirea cu prietenii care participa sau cu cei pe care-i intalnesc acolo. Continue reading